Semeni de ai Nostri

M-am ivit pe lume să-i fiu de folos…
…Nu știi când vii pe lume sau când pleci din ea.
Muma (Paraschiva) mi-a spus însă că m-a ivit pe lume într-o zi de mai (era 10 mai, ,,ziua Regelui”) din anul 1937. Peste patru ani începuse războiul (cel de-al doilea ), iar peste alți trei ani, se terminase, iar eu eram bucuros că începuse școala, în curtea căreia erau tranșee de apărare. Avusesem învățători mai mulți(primul, domnul Gamaniuc, refugiat din Basarabia, iar urmașii: Elena Pupăză , Grigore Lăscăteu…)
Patru ani au fost de toți, iar eu îi încheiam cu o frumoasă coroniță de flori de câmp, fiind premiant. În țară veniseră și rușii , iar împreună cu ei, și noua reformă a învățământului. Astfel, în locul școlii primare de șapte ani a rămas școala primară de patru ani și școală elementară de trei clase (V-VII), pe aceasta făcând-o la Arcani, drumul dus-întors, făcându-l mereu pe jos. De neuitat sunt foștii noștri profesori, proveniți din învățători: Ion Rădoi, Gheorghe Pupăză, Sandu Stoichițescu, Vasile Giurgiulescu, N. Găvan, G. Bâcoi ș.a.
Ce mai spectacole făceam (coruri, teatre, recitări, dansuri, conferințe)! eu, fiind dirijor de ,,cor mixt”, începusem să devenim pioneri, utemiști, iar la sfârșit șef de promoție, învățător de ,,tip nou”. An după an – nici atunci nu era ușor – am fost instructor superior de pionieri, pedagog, metodist cultural, director de cămin cultural la Câlnic, după care am fost luat în armată în anul 1957.
Așadar, ajuns militar în termen, neplăcându-mi acest statut, am intrat, prin concurs la o școală de informații, secția germană, ieșind ofițer de informații.
În această calitate, am absolvit și facultatea de filologie, limba germană practicând-o ca translator într-un serviciu de relații internaționale, colindând prin lume cu diverse misiuni. Revoluția din 1989 m-a prins în plină activitate în interesele naționale și internaționale ale României .
Tot timpul am purtat un minunat ,,virus” de pe Jaleșul nostru cultural: legământul emoțional cu locurile natale(Jaleșul, Sohodolul, Făgetul) și cu ,,duhul” acestor locuri, toate găsindu-și expresia în articole, poeme, cărți, majoritatea cu subiecte de pe aceste tărâmuri extrem de strămoșești și la fel de nemuritoare. De aceea am scris, necontenit: ,,Poeți de pe Jaleș” (antologie), ,,Spini și flori” (poeme), ,,Migrație în azur” (poeme,în română și germană), ,,Euharistii” (poeme) și romanele documentare: ”Cu moartea pre moarte călcând”(2009) și, recent, ,,Culorile focului” (2010).
În tot ceea ce am scris respiră, peste vreme, eroii neamului, moșii și strămoșii noștri, dumnezeeștile locuri (izvoare, ape, natură cu toate duhurile ei), gândurile cele mai curate de a păstra curate toate acele încântătoare încântări, desigur, spre sănătatea morală și spirituală a tuturor, cititorii fiind primii favorizați .
Prof,col(r) Dumitru Dănău