Cuvânt înainte
Au trecut ani buni de când am păşit prima oară pe aceste meleaguri. Poate puţin absentă, poate puţin nepăsătoare priveam locurile din jurul satului despre care altădată mi se povestea câte ceva. Atunci credeam că satul Câmpofeni va intra în viaţa mea ca un popas răzleţ. Lucrurile n-au stat chiar aşa şi în anul 1999 am fost numită învăţătoare la Şcoala Primară Câmpofeni.
Am început să cunosc mai bine oamenii locului, preocupările acestora, obiceiurile, tradiţiile, iar locurile din jurul meu au căpătat o nouă valoare. Am învăţăt să descopăr frumuseţea discretă a unor locuri dragi: Dealul Bătrân, Imuroasa Mare, Cotul Jaleşului.
Clipele petrecute pe malul Jaleşului mă umplu de energie, iar susurul lui răspunde parcă gândurilor mele. Multe am aflat de la Jaleşul nostru: despre copiii timizi de odinioară, despre horele tinerilor înflăcăraţi, despre zilele istovitoare de muncă şi anii grei de după război, de iernile lungi cu zăpadă troienită, despre bucuriile şi durerile oamenilor din aceste locuri.
Aşadar, îmi propun, ca prin intermediul acestei reviste, să împartaşesc frumuseţea şi istoria acestor lucruri elevilor mei, consătenilor mei şi tuturor celor al căror suflet vibrează la auzul cuvintelor: Jaleş şi Câmpofeni.
Învăţător,
Angelica Viorica PETCU
marți, 30 martie 2010
VASILE CĂRĂBIŞ- 100 de ani de la naştere
Vasile Cărăbiş, fiul al unor ţărani de pe Valea Jaleşului, s-a născut în ziua de 13 februarie 1909 în satul Câmpofeni. Rămâne orfan de mic, tatăl său, Ion Cărăbiş, murind pe front în Primul Război Mondial. În ciuda greutăţilor materiale, urmează în satul natal şcoala primară, apoi cursurile secundare la Liceul Tudor Vladimirescu din Tg-Jiu. După terminarea liceului urmează Facultatea de Litere şi Filosofie, Secţia Istorie-Geografie, în cadrul Universităţii din Bucureşti. Funcţionează ca profesor secundar, apoi ca profesor universitar la Facultatea de Istorie-Geografie a Universităţii din Craiova, până în anul 1969, când s-a pensionat.La universitatea craioveană a îndeplinit funcţiile de şef de catedră şi decan.
În decursul unei vieţi patriarhale a reuşit să lase în urma lui o activitate bogată publicistică, a fost redactor la ziarul „Reforma”, Bucureşti. A colaborat în paginile multor reviste din ţară şi străinătate: Salvarea, Gorjeanul, Gazeta Gorjului, Albina, Astra(Braşov), Tribuna(Cluj), Histhoria, Înainte, Oltenia Literară(Craiova), Studii, Revista de Istorie, Revista Muzeelor şi Monumentelor, Forum, Revista Arhivelor, Revista de Etnografie şi Folclor, Revista de Pedagogie, Contemporanul, Limba Română, Bucovina(Cernăuţi), Coloana, Crinul satelor, România Literară, Terra Litua(Tg-Jiu), Revista învăţământului superior, Cibinium(Sibiu), Noi Tracii(Milano, Italia), Mesagerul(Padova, Italia), Mitropolia Olteniei, Mitropolia Ardealului, Almanahul Bisericii Ortodoxe din Viena(Austria), Luceafărul, Ramuri, Magazinul istoric, Almanahul Gorjeanul, Teatru.
De-a lungul timpului profesorul Vasile Cărăbiş, împătimit de gazetărie, a semnat cu mai multe pseudonime în cele peste 400 de articole şi studii: Casil, Carasil, Horia Dumbravă, Pandurul, V. Câmpofeanul.
În afară de publicistică, Vasile Cărăbiş a tipărit numeroase studii şi cercetări în domeniul istoriei, folclorului, etnografiei, literaturii: Suflet din sufletul neamului(editura Văcăreşti-Bucureşti, 1945), Un domn al Moldovei, Alexandru Vodă Coconul(editura Văcăreşti-Bucureşti, 1945), Nedeile, Şiraguri demărgăritare, Foclor din Oltenia şi Muntenia(E.S.P.L.A-Bucureşti, 1968), Nunta şi furca de pe Valea Jaleşului, Îm peţitul lui Dănuţ, Sate de moşneni de pe Valea Jaleşului(ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1976), Publicaţii periodice din Gorj, Documente de pe Valea Jaleşului(comitetul de cultura Gorj), Despre pierderea limbii Dacilor(ed. Nagard, Milano, 1983), Badea Cărţan(ed. Ştiinşifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985), Poezii populare româneşti(ed. Minerva, Bucureşti, 1986), Din anii dimineţii(ed. I. Creangă, Bucureşti, 1988), Istoria Gorjului(ed. Editis,Bucureşti, 1995), Tradiţii şi obiceiuri de pe Valea Jaleşulu(ed. Centrului Judeţean al creaţie Gorj, 1995), Tudor Vladimirescu(ed. Spicon, Tg.Jiu, 1996).
Aceste note biografice aparţin fiicei profesorului Vaile Cărăbiş,
În decursul unei vieţi patriarhale a reuşit să lase în urma lui o activitate bogată publicistică, a fost redactor la ziarul „Reforma”, Bucureşti. A colaborat în paginile multor reviste din ţară şi străinătate: Salvarea, Gorjeanul, Gazeta Gorjului, Albina, Astra(Braşov), Tribuna(Cluj), Histhoria, Înainte, Oltenia Literară(Craiova), Studii, Revista de Istorie, Revista Muzeelor şi Monumentelor, Forum, Revista Arhivelor, Revista de Etnografie şi Folclor, Revista de Pedagogie, Contemporanul, Limba Română, Bucovina(Cernăuţi), Coloana, Crinul satelor, România Literară, Terra Litua(Tg-Jiu), Revista învăţământului superior, Cibinium(Sibiu), Noi Tracii(Milano, Italia), Mesagerul(Padova, Italia), Mitropolia Olteniei, Mitropolia Ardealului, Almanahul Bisericii Ortodoxe din Viena(Austria), Luceafărul, Ramuri, Magazinul istoric, Almanahul Gorjeanul, Teatru.
De-a lungul timpului profesorul Vasile Cărăbiş, împătimit de gazetărie, a semnat cu mai multe pseudonime în cele peste 400 de articole şi studii: Casil, Carasil, Horia Dumbravă, Pandurul, V. Câmpofeanul.
În afară de publicistică, Vasile Cărăbiş a tipărit numeroase studii şi cercetări în domeniul istoriei, folclorului, etnografiei, literaturii: Suflet din sufletul neamului(editura Văcăreşti-Bucureşti, 1945), Un domn al Moldovei, Alexandru Vodă Coconul(editura Văcăreşti-Bucureşti, 1945), Nedeile, Şiraguri demărgăritare, Foclor din Oltenia şi Muntenia(E.S.P.L.A-Bucureşti, 1968), Nunta şi furca de pe Valea Jaleşului, Îm peţitul lui Dănuţ, Sate de moşneni de pe Valea Jaleşului(ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1976), Publicaţii periodice din Gorj, Documente de pe Valea Jaleşului(comitetul de cultura Gorj), Despre pierderea limbii Dacilor(ed. Nagard, Milano, 1983), Badea Cărţan(ed. Ştiinşifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985), Poezii populare româneşti(ed. Minerva, Bucureşti, 1986), Din anii dimineţii(ed. I. Creangă, Bucureşti, 1988), Istoria Gorjului(ed. Editis,Bucureşti, 1995), Tradiţii şi obiceiuri de pe Valea Jaleşulu(ed. Centrului Judeţean al creaţie Gorj, 1995), Tudor Vladimirescu(ed. Spicon, Tg.Jiu, 1996).
Aceste note biografice aparţin fiicei profesorului Vaile Cărăbiş,
Aspecte istorico-geografice ale localităţii Câmpofeni
Aspecte istorico-geografice ale localităţii Câmpofeni
Satul Câmpofeni este situat în Comuna Arcani, în judeţul Gorj. Judeţul Gorj este situat în partea de Sud-Vest a României, în Nordul Oşteniei, orientat pe cursul mijlociu al Jiului.
Relieful judeţului cuprinde trei mari trepte: munţii, dealurile subcarpatice şi cele ale extremităţii nordice a podişului Getic, precum şi depresiunile şi luncile râurilor.
Comuna Arcani se află, la rândul ei, situată pe Valea Jaleşului, la contactul dintre dealurile subcarpatice interne Stroieşti-Brădicei şi depresiunea subcarpatică Runcu-Arcani.
Satul Câmpofeni, componentă a comunei Arcani, este situat pe cursul mijlociu al râului Jaleş, care-l străbate de la Nord la Sud. Se află la o distanţă de 8 km de paralela 45° latitudine nordică, ceea ce îi conferă statutul de zonă temperată.
Valea Jaleşului are o poziţie şi o înfăţişare privilegiată. Abundenţa izvoarelor şi pâraielor cu ape reci şi cristaline, umbrite de zăvoaie cu adevărate păduri seculare fac ca aerul să fie răcoros şi curat.
Acest cadru geografic ospitalier, cu condiţii prielnice vieţii omului, nu putea să nu fie vatră şi leagăn al unor aşezări omeneşti din timpuri primitive. Aşezat între munte şi depresiune, omul a avut la îndemână din belşug produsele ambelor zone de relief, diferite din punct de vedere al productivităţii culturilor agricole.
Satul Câmpofeni este marcat şi de descoperiri arheologice: un topor de piatră, datat din perioada neo-eneolitică, care, cel mai probabil servea ca fier de plug.
În documentele vechi, denumirea satului este Câmpul-Fomii, termen dispărut în zilele noastre, denumirea curentă fiind Câmpofeni. Denumirea Câmpul-Fomii este denumirea pe care a purtat-o la început moşia satului Câmpofeni, ca parte integrantă a moşiei Arcanilor. Pentru prima dată se vorbeşte despre Câmpul-Fomii în anul 1537. Hotarul satului se stabileşte, conform documentelor istorice, la 20 mai 1778, iar popularea zonei a început spre jumătatea secolelului al XVI-lea.
Istoria, pretutindeni pe Valea Jaleşului, se întâlneşte cu prezentul. Moşnenii de ieri, care au ştiut să-şi apere hotarul şi ţara se întâlnesc pe frontul hărniciei şi al muncii. Elementele înnoitoare sunt vizibile în aşezările prospere, în nivelul de trai al oamenilor, în setea de cultură, ce astăzi găseşte porţi larg deschise pentru toşi fiii satelor de pe Jaleş.
Satul Câmpofeni este situat în Comuna Arcani, în judeţul Gorj. Judeţul Gorj este situat în partea de Sud-Vest a României, în Nordul Oşteniei, orientat pe cursul mijlociu al Jiului.
Relieful judeţului cuprinde trei mari trepte: munţii, dealurile subcarpatice şi cele ale extremităţii nordice a podişului Getic, precum şi depresiunile şi luncile râurilor.
Comuna Arcani se află, la rândul ei, situată pe Valea Jaleşului, la contactul dintre dealurile subcarpatice interne Stroieşti-Brădicei şi depresiunea subcarpatică Runcu-Arcani.
Satul Câmpofeni, componentă a comunei Arcani, este situat pe cursul mijlociu al râului Jaleş, care-l străbate de la Nord la Sud. Se află la o distanţă de 8 km de paralela 45° latitudine nordică, ceea ce îi conferă statutul de zonă temperată.
Valea Jaleşului are o poziţie şi o înfăţişare privilegiată. Abundenţa izvoarelor şi pâraielor cu ape reci şi cristaline, umbrite de zăvoaie cu adevărate păduri seculare fac ca aerul să fie răcoros şi curat.
Acest cadru geografic ospitalier, cu condiţii prielnice vieţii omului, nu putea să nu fie vatră şi leagăn al unor aşezări omeneşti din timpuri primitive. Aşezat între munte şi depresiune, omul a avut la îndemână din belşug produsele ambelor zone de relief, diferite din punct de vedere al productivităţii culturilor agricole.
Satul Câmpofeni este marcat şi de descoperiri arheologice: un topor de piatră, datat din perioada neo-eneolitică, care, cel mai probabil servea ca fier de plug.
În documentele vechi, denumirea satului este Câmpul-Fomii, termen dispărut în zilele noastre, denumirea curentă fiind Câmpofeni. Denumirea Câmpul-Fomii este denumirea pe care a purtat-o la început moşia satului Câmpofeni, ca parte integrantă a moşiei Arcanilor. Pentru prima dată se vorbeşte despre Câmpul-Fomii în anul 1537. Hotarul satului se stabileşte, conform documentelor istorice, la 20 mai 1778, iar popularea zonei a început spre jumătatea secolelului al XVI-lea.
Istoria, pretutindeni pe Valea Jaleşului, se întâlneşte cu prezentul. Moşnenii de ieri, care au ştiut să-şi apere hotarul şi ţara se întâlnesc pe frontul hărniciei şi al muncii. Elementele înnoitoare sunt vizibile în aşezările prospere, în nivelul de trai al oamenilor, în setea de cultură, ce astăzi găseşte porţi larg deschise pentru toşi fiii satelor de pe Jaleş.
istoric
Scurt istoric – Şcoala Primară Câmpofeni
Şcoala din localitatea Câmpofeni s-a înfiinţat în anul 1921. A funcţionat mai întâi într-o casă închiriată a locuitorului Constantin Daviţoiu. Era o clasă cu dimensiunile de 3 m lăţime şi 4 m lungime.
Astfel a funcţionat până în anul 1925 când s-a mutat în localul propriu în care funcţionează şi în prezent. Localul are două săli de clasă, sală pentru grădiniţă şi antreu.
Locuitorii satului au lucrat cu multă dragoste la construirea acestui şocal. S-au remarcat următorii localnici: Nicolae Stroie, Ion Băloi, Ion I. Daviţoiu, Ion Petcu, Ion Ciobotea, Dumitru Ropan, Dumitru Chirtoc, Dumitru Berca şi alţii.
Primii învăţători au fost: Dumitru Berca până 1932, Grigore Lăscăteu până în 1962. Au mai predat următoarele cadre didactice: Titu Niculescu, Ion Popeangă, Gheorghe Popescu, Constantin Vlad, Maria Vlad, Ion Rădoi, soţii Maria şi Ion Buruiană, Ion Udriştoiu, Constantin Cheznoiu, Maria Chirtoc, Valeria Cheznoiu, Virgil Daviţoiu, Gheroghe Berculescu, Adrian Popescu, Constanţa Berca, şi din 1999 până în prezent Angelica Viorica PETCU.
Toate cadrele didactice, care s-au perindat au fost calificate: absolvenţi ai diferitelor şcoli normale sau licee pedagogice.
Prin Hotărârea nr. 16 a Consiliul Local Arcani, Şcoala Primară Câmpofeni a primit numele Vasile Cărăbiş.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.JPG)
